Dictionar politic

  Imperialism
 
Imperialism, stadiul cel mai înalt, monopolist, al dezvoltării capitalismului, al cărui început se situează la sfîrşitul sec. 19 şi începutul sec. 20. 

Generalizarea teoretică a fenomenelor şi proceselor specifice acestui stadiu al dezvoltării societăţii burgheze a fost făcută pentru prima dată de V.I. Lenin, rezultatele acestei opere fiind expuse, în special, în lucrarea Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului (1916). 

Lenin defineşte imperialismul ca stadiul monopolist al capitalismului, caracterizat prin următoarele cinci trăsături esenţiale:

1) concentrarea producţiei şi a capitalului atinge o treaptă foarte înaltă şi duce la crearea marilor monopoluri, care are un rol hotărîtor în viaţa economică;
2) fuziunea capitalului bancar cu cel industrial şi formarea, pe baza acestui „capital financiar“, a unei oligarhii financiare; 
3) exportul de capital ia tot mai mult locul exportului de mărfuri şi capătă o însemnătate deosebit de mare; 
4) formarea unor uniuni monopoliste internaţionale ale capitaliştilor care împart între ele lumea; 
5) terminarea împărţirii teritoriale a globului pămîntesc între cele mai mari puteri capitaliste.

Esenţa economică şi trăsătura distinctivă fundamentală a imperialismului constă în înlocuirea liberei concurenţe prin dominaţia monopolurilor (corporaţiilor). Monopolurile stăpînesc complet economia şi politica celor mai mari ţări capitaliste. 

În epoca imperialismului, dezvoltarea capitalismului se face extrem de inegal şi în salturi, iar raportul dintre forţele economice şi militare ale statelor imperialiste se modifică în permanenţă. Pe plan politic, imperialismul se caracterizează prin promovarea în relaţiile internaţionale a unei politici de expansiune şi dictat.

 

 

 
 
 
 
 
 
          MIA Sageata Secţiunea română Sageata Dicţionar politic Sageata I