Formula generală pentru circuitul capitalului-marfă este
M' — B' — M...P...M'.
M' apare nu numai ca produs, ci şi ca premisă a celor două circuite analizate anterior, întrucît ceea ce este B — M pentru un capital presupune deja M' — B' pentru celălalt, cel puţin în măsura în care o parte din mijloacele de producţie sînt, la rîndul lor, produsul-marfă al altor capitaluri individuale care îşi efectuează circuitul lor. În cazul nostru, de pildă, cărbunii, maşinile etc. sînt capitalul-marfă al exploatatorului de mine, al capitalistului constructor de maşini etc. Apoi s-a arătat încă în capitolul I, punctul IV, că, începînd chiar de la prima repetare a lui B...B', chiar înainte ca acest al doilea circuit al capitalului bănesc să se fi încheiat, este presupus nu numai circuitul P...P, ci şi circuitul M'...M'.
Dacă reproducţia are loc pe o scară lărgită, M' final este mai mare decît M' iniţial şi deci îl vom însemna aici cu M''.
Deosebirea dintre forma a treia şi primele două se manifestă, în primul rînd, prin faptul că aici circulaţia totală cu cele două faze opuse ale ei deschide circuitul, în timp ce în forma I circulaţia este întreruptă prin procesul de producţie, iar în forma a II-a circulaţia totală cu cele două faze ale ei care se completează reciproc apare numai ca o verigă intermediară în procesul de reproducţie şi de aceea formează mişcarea intermediară între P...P. În actul B...B' forma de circulaţie este B — M...M' — B' = B — M — B. În P...P ea este, dimpotrivă, M' — B' • B — M = M — B — M. În M'...M' circulaţia are de asemenea această ultimă formă.
În al doilea rînd, la repetarea circuitelor I şi II, chiar dacă punctele finale B' şi P' formează punctele iniţiale ale circuitului reînnoit, dispare forma în care ele au fost produse. B' = B + b şi P' = P + p reîncep noul proces ca B şi P. Dimpotrivă, în forma a III-a punctul de plecare M trebuie însemnat cu M', chiar dacă circuitul se reînnoieşte la aceeaşi scară, şi anume din următorul motiv: în forma I, de îndată ce B' ca atare deschide un nou circuit, el funcţionează în calitate de capital bănesc B, în calitate de valoare-capital avansată sub formă de bani şi care urmează să fie valorificată. Mărimea capitalului bănesc avansat, sporită prin acumularea efectuată în primul circuit, a crescut. Dar dacă mărimea capitalului bănesc avansat este de 422 l.st. sau de 500 l.st., aceasta nu modifică cu nimic faptul că el apare ca simplă valoare-capital. B' nu mai există în calitate de capital valorificat sau de capital care generează plusvaloare, în calitate de relaţie-capital. El urmează abia să fie valorificat în cursul procesului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru P...P'; P' trebuie să continue să funcţioneze în permanenţă şi să reînnoiască circuitul ca P, ca valoare-capital care urmează să producă plusvaloare. — Dimpotrivă, circuitul capitalului-marfă nu începe cu valoarea-capital, ci cu valoarea-capital sporită sub formă de marfă; el cuprinde deci de la bun început circuitul nu numai al valorii-capital existente sub formă de marfă, ci şi pe acela al plusvalorii. De aceea dacă în această formă are loc o reproducţie simplă, la punctul final apare un M' de aceeaşi mărime ca şi la punctul iniţial. Dacă o parte a plusvalorii intră în circuitul capitalului, atunci, deşi la sfîrşit în locul lui M' apare M'', adică un M' mai mare, circuitul următor începe totuşi din nou cu M', care nu este decît un M' mai mare ca în circuitul anterior şi îşi începe noul său circuit cu o valoare-capital acumulată mai mare, deci şi cu o plusvaloare nou creată relativ mai mare. În toate cazurile, M' deschide în permanenţă circuitul ca un capital-marfă care este = valoare-capital + plusvaloare.
M' apare ca M în circuitul unui capital industrial individual nu ca formă a acestui capital, ci ca formă a unui alt capital industrial, în măsura în care mijloacele de producţie reprezintă produsul acestuia. Actul B — M (adică B — Mp) al primului capital este pentru acest al doilea capital actul M' — B'.
În actul de circulaţie B — M<FMp, F şi Mp sînt identice, în măsura în care sînt mărfuri în mîna vînzătorilor lor, pe de o parte a muncitorilor care îşi vînd forţa de muncă, pe de altă parte a posesorilor mijloacelor de producţie care le vînd pe acestea din urmă. Pentru cumpărător, ai cărui bani funcţionează aici în calitate de capital bănesc, ele funcţionează ca mărfuri numai atîta timp cît acesta nu le-a cumpărat încă, prin urmare atîta timp cît ele se opun capitalului lui, existent sub formă de bani, ca mărfuri ale altora; Mp şi F se deosebesc aici numai în măsura în care Mp poate fi în mîna vînzătorului său = M', deci poate fi capital în măsura în care Mp este forma-marfă a capitalului vînzătorului, în timp ce pentru muncitor F este totdeauna numai marfă şi devine capital abia în mîna cumpărătorului, ca parte componentă a lui P.
De aceea M' nu poate deschide niciodată un circuit ca simplu M, ca simplă formă-marfă a valorii-capital. În calitate de capital-marfă, el are întotdeauna un caracter dublu. Din punctul de vedere al valorii de întrebuinţare, el este produsul funcţionării lui P, în cazul nostru fire, ale cărui elemente F şi Mp, provenite ca mărfuri din sfera circulaţiei, au funcţionat numai ca elemente de formare a acestui produs. În al doilea rînd, din punctul de vedere al valorii, el este valoarea-capital P plus plusvaloarea p, produsă în timpul funcţionării lui P.
Numai în circuitul lui M' însuşi, M = P = valoarea-capital poate şi trebuie să se separe de acea parte a lui M' în care există plusvaloare, de plusprodusul în care se află cuprinsă plusvaloarea, indiferent de faptul dacă aceste două părţi sînt efectiv separabile, ca în cazul firelor, sau inseparabile, ca în cazul maşinii. Ele devin separabile de fiecare dată cînd M' se transformă în B'.
Dacă întregul produs-marfă poate fi împărţit în produse parţiale omogene independente, ca, de pildă, cei 10 000 de pfunzi de fire ale noastre, şi dacă, in consecinţă, actul M' — B' se poate manifesta într-o sumă de vînzări efectuate succesiv, atunci valoarea-capital poate funcţiona sub formă de marfă ca M, se poate separa de M' înainte de a se fi realizat plusvaloarea, deci înainte ca M' să se fi realizat în întregime.
Din cei 10 000 de pfunzi de fire în valoare de 500 l.st., valoarea a 8 440 de pfunzi este = 422 l.st. = valoarea-capital separată de plusvaloare. Dacă capitalistul vinde mai întîi 8 440 de pfunzi de fire cu 422 l.st., aceşti 8 440 de pfunzi de fire reprezintă M, valoarea-capital sub formă de marfă; plusprodusul de 1 560 de pfunzi de fire = plusvaloarea de 73 l.st., cuprins şi el în M', ar intra în circulaţie abia mai tîrziu; capitalistul ar putea efectua operaţia M — B — M<FMp înainte de circulaţia plusprodusului, înainte de m — b — m.
Sau, dacă ar vinde mai întîi 7 440 de pfunzi de fire în valoare de 372 l.st. şi apoi l 000 de pfunzi de fire în valoare de 50 l.st., în acest caz mijloacele de producţie (partea constantă a capitalului, c) ar putea fi înlocuite cu prima parte a lui M, iar partea variabilă a capitalului, v, forţa de muncă, cu partea a doua a lui M, după care lucrurile s-ar desfăşura ca mai înainte.
Dar, dacă asemenea vînzări succesive au loc şi dacă condiţiile circuitului permit, capitalistul, în loc să-l descompună pe M' în c + v + p, poate efectua această descompunere şi la părţile alicote ale lui M'.
Aşa, de pildă, 7 440 de pfunzi de fire = 372 l.st., care, ca părţi ale lui M' (10 000 de pfunzi de fire = 500 l.st.), reprezintă partea constantă a capitalului, pot fi descompuse la rîndul lor în 5 535,360 de pfunzi de fire în valoare de 276,768 l.st., care înlocuiesc numai partea constantă a capitalului, valoarea mijloacelor de producţie consumate în procesul de producţie a celor 7 440 de pfunzi de fire, în 744 de pfunzi de fire în valoare de 37,200 l.st., care înlocuiesc numai capitalul variabil, şi în 1 160,640 de pfunzi de fire în valoare de 58,032 l.st., care, ca plusprodus, sînt purtători de plusvaloare. Prin urmare, din cei 7 440 de pfunzi vînduţi, capitalistul poate înlocui valoarea-capital cuprinsă în ei, vînzînd 6 279,360 de pfunzi de fire cu preţul de 313,968 l.st., iar valoarea plusprodusului de 1 160,640 de pfunzi = 58,032 l.st. o poate cheltui ca venit.
Tot aşa el poate descompune, în continuare, cei 1 000 de pfunzi de fire = 50 l.st. = valoarea-capital variabil , vînzîndu-i în mod corespunzător, şi anume: 744 de pfunzi de fire în valoare de 37,200 l.st. — aceasta reprezintă valoarea-capital constant a 1 000 de pfunzi de fire; 100 de pfunzi de fire în valoare de 5 000 l.st. — partea variabilă a capitalului cuprinsă în aceiaşi 1 000 de pfunzi de fire; deci 844 de pfunzi de fire în valoare de 42,200 l.st. servesc la înlocuirea valorii-capital cuprinse în 1 000 de pfunzi de fire; în sfîrşit, 156 de pfunzi de fire, în valoare de 7,800 l.st., reprezintă plusprodusul cuprins în cei 1 000 de pfunzi de fire şi pot fi deci consumaţi ca atare.
În sfîrşit, dacă vînzarea reuşeşte, el poate descompune şi restul de 1 560 de pfunzi în valoare de 78 l.st., astfel ca vînzarea a 11 60,640 pfunzi de fire în valoare de 58,032 l.st. să înlocuiască valoarea mijloacelor de producţie cuprinsă în 1 560 de pfunzi de fire, iar vînzarea a 156 de pfunzi de fire în valoare de 7,800 l.st. să înlocuiască valoarea-capital variabil: în total 1 316,640 de pfunzi de fire = 65,832 l.st., care înlocuiesc întreaga valoare-capital; în fine, plusprodusul de 243,360 de pfunzi = 12,168 l.st. rămîne să fie cheltuit ca venit.
Aşa cum fiecare dintre elementele c, v, p existente în fire poate fi descompus, la rîndul său, în aceleaşi elemente componente, tot astfel poate fi descompus în parte fiecare pfund de fire în valoare de 1 şiling = 12 pence:
| c = 0,744 pfunzi de fire = 8,928 pence |
| v = 0,100 pfunzi de fire = 1,200 pence |
| p = 0,156 pfunzi de fire = 1,872 pence |
| c+v+p = 1 pfund de fire = 12 pence |
Dacă adunăm rezultatele celor trei vînzări parţiale de mai sus, obţinem acelaşi rezultat ca la vînzarea dintr-o singură dată a celor 10 000 pfunzi de fire.
Avem capital constant:
| la vînzarea 1: | 5 535,360 pfunzi de fire | = 276,768 l.st. |
| a 2-a: | 744,000 | = 37,200 |
| a 3-a: | 1 160,640 | = 58,032 |
| Total 7 440 pfunzi de fire | = 372 l.st. | |
Capital variabil:
| la vînzarea 1: | 744,000 pfunzi de fire | = 37,200 l.st. |
| a 2-a: | 100,000 | = 5,000 |
| a 3-a: | 156,000 | = 7,800 |
| Total 1 000 pfunzi de fire | = 50 l.st. | |
Plusvaloare:
| la vînzarea 1: | 1 160,640 pfunzi de fire | = 58,032 l.st. |
| a 2-a: | 156,000 | = 7,800 |
| a 3-a: | 243,360 | = 12,168 |
| Total 1 560 pfunzi de fire | = 78 l.st. | |
Total general:
| Capital constant: | 7 440 pfunzi de fire | = 372 l.st. |
| variabil: | 1 000 | = 50 |
| Plusvaloare: | 1 560 | = 78 |
| Total 10 000 pfunzi de fire | = 500 l.st. | |
M' — B' ca atare nu înseamnă altceva decît vînzarea a 10 000 de pfunzi de fire. Cei 10 000 de pfunzi de fire sînt marfă ca şi orice alte fire. Pe cumpărător îl interesează preţul de 1 şiling pentru 1 pfund, sau de 500 l.st. pentru 10 000 de pfunzi. Dacă în cursul tranzacţiei el atrage atenţia asupra compoziţiei valorice a capitalului, nu face acest lucru decît cu intenţia perfidă de a dovedi că, chiar dacă pfundul de fire va fi vîndut sub 1 şiling, vînzătorul tot ar face o afacere bună. Dar cantitatea de mărfuri pe care o cumpără consumatorul depinde de nevoile acestuia: dacă, de pildă, el este posesorul unei ţesătorii, ea depinde de compoziţia propriului său capital care funcţionează în ţesătorie şi nu de compoziţia capitalului fabricantului de fire de la care cumpără. Proporţiile în care M' trebuie, pe de o parte, să înlocuiască capitalul consumat în procesul său de fabricaţie (respectiv diferitele părţi componente ale capitalului) şi, pe de altă parte, să servească drept plusprodus fie pentru cheltuirea de plusvaloare, fie pentru acumularea de capital nu există decît în circuitul capitalului a cărui formă-marfă o constituie cei 10 000 de pfunzi de fire. Aceste proporţii nu au nimic de-a face cu vînzarea ca atare. În afară de aceasta, aici se mai presupune că M' se vinde la valoarea sa, că nu este vorba deci decît de transformarea lui din forma marfă în forma bani. Bineînţeles că pentru M', ca formă funcţională în circuitul acestui capital individual din care trebuie înlocuit capitalul productiv, este de o importanţă hotărîtoare dacă şi în ce măsură la vînzare preţul se abate de la valoare; dar aici, unde ne ocupăm doar de simple deosebiri de formă, acest lucru nu interesează.
În forma I, B...B', procesul de producţie se plasează între cele două faze ale circulaţiei capitalului care se completează şi se opun una alteia; el se încheie înainte ca faza finală M' — B' să fi început. Banii sînt avansaţi în calitate de capital mai întîi în elemente de producţie, de aici sînt transformaţi în produs-marfă, iar acesta este transformat, la rîndul său, în bani. Este vorba de un ciclu de tranzacţie gata încheiat, al cărui rezultat îl constituie banii care pot servi oricui şi la orice. De aceea reluarea procesului este dată numai ca o posibilitate. B...P...B' poate fi atît ultimul circuit care încheie funcţia unui capital individual atunci cînd este retras din afaceri, cît şi primul circuit al unui capital nou care intră în funcţiune. Mişcarea generală este aici B...B', de la o sumă de bani la o sumă mai mare de bani.
În forma a II-a, P...M' — M' — M...P (P'), întregul proces de circulaţie urmează după primul P şi îl precedă pe cel de-al doilea. Dar el se desfăşoară într-o ordine inversă celei din forma I. Primul P este capitalul productiv, iar funcţia sa este procesul de producţie, condiţie prealabilă a procesului de circulaţie care îi urmează. Dimpotrivă, P final nu este procesul de producţie; el nu este decît reîntoarcerea capitalului industrial la forma sa de existenţă de capital productiv, şi anume ca rezultat al transformării valorii-capital în F + Mp, efectuată în ultima fază a circulaţiei, ca rezultat al transformării ei în factorii subiectivi şi obiectivi care, reuniţi, constituie forma de existenţă a capitalului productiv. La sfîrşitul circuitului, capitalul, indiferent dacă este vorba de P sau de P', se prezintă din nou într-o formă în care trebuie să funcţioneze iarăşi drept capital productiv şi să efectueze procesul de producţie. Forma generală a mişcării, P...P, este forma reproducţiei şi nu arată, asemenea lui B...B', că scopul procesului este valorificarea. De aceea această formă oferă cu atît mai mult economiei politice clasice posibilitatea de a ignora forma capitalistă determinată a procesului de producţie şi de a prezenta producţia ca atare drept scop al procesului, ca şi cum ar fi vorba numai de a se produce pe cît posibil mai mult şi mai ieftin şi de a schimba produsul pe alte produse cît mai variate posibil, în parte pentru reînnoirea producţiei (B — M), în parte pentru consum (b — m). Şi întrucît B şi b apar aici ca mijloace de circulaţie numai în mod vremelnic, particularităţile atît ale banilor, cît şi ale capitalului bănesc pot rămîne neobservate, iar întregul proces apare simplu şi natural, adică are naturaleţea raţionalismului plat. Tot aşa la analizarea capitalului-marfă se uită cîteodată profitul şi, atunci cînd este vorba de întregul circuit al producţiei, capitalul-marfă figurează numai drept marfă, iar atunci cînd este vorba de părţile componente ale valorii numai drept capital-marfă. Acumularea este prezentată, bineînţeles, în acelaşi fel ca producţia.
În forma a III-a, M' — B' — M...P...M', circuitul este deschis de cele două faze ale procesului de circulaţie, şi anume în aceeaşi ordine ca şi în forma a II-a, P...P; urmează apoi P, şi anume, ca şi în forma I, cu funcţia sa, procesul de producţie; cu M', rezultatul acestuia din urmă, se încheie circuitul. După cum în forma a II-a circuitul se încheie cu P ca simplă reîntoarcere la forma de existenţă a capitalului productiv, tot aşa şi aici se încheie cu M', ca reîntoarcere la forma de existenţă a capitalului-marfă; după cum în forma a II-a capitalul, în forma sa finală P, trebuie să reînceapă procesul ca proces de producţie, tot aşa şi aici, o dată cu reapariţia capitalului industrial sub formă de capital-marfă, circuitul trebuie să se deschidă din nou cu faza de circulaţie M' — B'. Ambele forme ale circuitului rămîn neîncheiate, pentru că nu se termină cu B', cu valoarea-capital valorificată, retransformată în bani. Prin urmare, amîndouă trebuie să fie continuate şi de aceea cuprind în sine reproducţia. Circuitul total reprezintă în forma a III-a M'...M'.
Ceea ce deosebeşte forma a III-a de primele două este faptul că numai în acest circuit punctul de plecare al procesului de valorificare este valoarea-capital valorificată şi nu valoarea-capital iniţială, care abia urmează să fie valorificată. Aici punctul de plecare este M' ca relaţie-capital şi determină ca atare întregul circuit, întrucît cuprinde, chiar în prima sa fază, atît circuitul valorii-capital, cît şi pe acela al plusvalorii, şi întrucît plusvaloarea trebuie, chiar dacă nu în fiecare circuit în parte, totuşi în medie, să fie, în parte, cheltuită ca venit, să efectueze circulaţia m — b — m, şi, în parte, să funcţioneze ca element al acumulării de capital.
În forma M'...M', consumarea întregului produs-marfă este presupusă ca o condiţie a cursului normal al circuitului capitalului însuşi. Consumul individual al muncitorului şi consumul individual al părţii neacumulate din plusprodus cuprind întregul consum individual. De aceea consumul luat în ansamblu, atît consumul individual, cît şi consumul productiv, intră în circuitul M' ca o condiţie a lui. Consumul productiv (în care e inclus, în fapt, consumul individual al muncitorului, întrucît forţa de muncă este, în anumite limite, produsul continuu al consumului individual al muncitorului) este efectuat direct de fiecare capital individual. Consumul individual, în afară de ceea ce este necesar pentru existenţa capitalistului individual, este presupus numai ca un act social şi nicidecum ca un act al capitalistului individual.
În formele I şi a II-a, mişcarea în ansamblu se prezintă ca o mişcare a valorii-capital avansate. În forma a III-a, capitalul valorificat, care apare sub forma de produs-marfă total, reprezintă punctul de plecare şi are forma capitalului aflat în mişcare, a capitalului-marfă. Abia după transformarea lui în bani această mişcare se bifurcă în mişcare a capitalului şi mişcare a venitului. Sub această formă este inclusă în circuitul capitalului atît împărţirea produsului social total, cît şi împărţirea separată a produsului fiecărui capital-marfă individual, pe de o parte, în fond de consum individual şi, pe de altă parte, în fond de reproducţie.
B...B' cuprinde posibilitatea unei lărgiri a circuitului în funcţie de volumul lui b care intră în circuitul reînnoit.
În P...P, P poate începe noul circuit cu aceeaşi valoare, ba chiar cu o valoare mai mică, şi totuşi poate reprezenta o reproducţie pe scară lărgită, de pildă dacă anumite elemente ale mărfii se ieftinesc ca urmare a creşterii productivităţii muncii. Invers, în cazul opus, capitalul productiv care a crescut ca valoare poate reprezenta o reproducţie pe scară restrînsă din punct de vedere material dacă, de pildă, elementele producţiei se scumpesc. Acelaşi lucru este valabil şi pentru M'...M'.
În M'...M', capitalul sub formă de marfă este o premisă a producţiei şi, ca atare, el revine în cadrul acestui circuit în al doilea M. Dacă acest M nu este încă produs sau reprodus, circuitul este oprit; acest M trebuie reprodus în cea mai mare parte ca M' al altui capital industrial. În acest circuit, M' există ca punct de plecare, ca punct de trecere şi ca punct final al mişcării, de aceea el este întotdeauna prezent. El este condiţia permanentă a procesului de reproducţie.
Între M'...M' şi formele I şi a II-a mai există o deosebire. Toate cele trei circuite au comun faptul că forma în care îşi deschide capitalul procesul circuitului este şi forma în care îl încheie, aflîndu-se astfel din nou în forma iniţială, în care redeschide acelaşi circuit. Forma iniţială B, P, M' este întotdeauna forma în care este avansată valoarea-capital (în forma a III-a împreună cu plusvaloarea cu care a sporit), ea este deci forma iniţială în ceea ce priveşte circuitul respectiv; forma finală B', P, M' este de fiecare dată forma transformată a uneia dintre formele funcţionale anterioare în circuit, formă care nu este cea iniţială.
Astfel, în forma I, B' este forma transformată a lui M', iar P final din forma a II-a este forma transformată a lui B (în forma I şi în forma a II-a această transformare se obţine printr-un simplu act al circulaţiei mărfurilor, printr-un schimb formal al poziţiei mărfii şi a banilor); în forma a III-a, M' este forma transformată a lui P, a capitalului productiv. Dar aici, în forma a III-a, în primul rînd transformarea nu priveşte numai forma funcţională a capitalului, ci şi mărimea valorii lui; în al doilea rînd însă, transformarea nu este rezultatul unui simplu schimb formal de poziţie, ţinînd de procesul circulaţiei, ci al transformării reale pe care forma de întrebuinţare şi valoarea mărfurilor care constituie părţile componente ale capitalului productiv au suferit-o în procesul de producţie.
Forma punctului iniţial B, P, M' este presupusă la fiecare dintre circuitele respective I, al II-lea şi al III-lea; forma care revine la punctul final este produsă şi deci determinată de seria de metamorfoze ale circuitului însuşi. M', ca punct final al circuitului unui capital industrial individual, nu presupune decît forma P, exterioară circulaţiei, a aceluiaşi capital industrial al cărui produs este acest M'. B', ca punct final în forma I, ca formă transformată a lui M' (M' — B'), presupune că B se află în mîna cumpărătorului, în afara circuitului B...B', şi că numai prin vînzarea lui M' este atras în acest circuit, devenind propria lui formă finală. Astfel, în forma a II-a, P final presupune că F şi Mp(M) există în exterior, fiindu-i încorporate ca formă finală prin actul B — M. Dar, lăsînd la o parte punctul final, nici circuitul capitalului bănesc individual nu presupune existenţa capitalului bănesc în general, nici circuitul capitalului productiv individual nu presupune existenţa capitalului productiv. În forma I, B poate fi primul capital bănesc; în forma a II-a, P poate fi primul capital productiv care apare pe scena istoriei, dar în forma a III-a
| M' { | M — | { | B — M<FMp ... P ... M' |
| — B' | |||
| m — | b — m |
M este presupus de două ori în afara circuitului. O dată în circuitul M' — B' — M<FMp. Acest M, în măsura în care constă din Mp, este marfă în mîna vînzătorului; el însuşi este capital-marfă în măsura în care este produsul unui proces de producţie capitalist; şi, chiar dacă lucrurile nu stau aşa, el apare în calitate de capital-marfă în mîna comerciantului. A doua oară este presupus în al doilea m din m — b — m, care de asemenea trebuie să existe ca marfă pentru a putea fi cumpărat. În orice caz, indiferent dacă sînt capital-marfă sau nu, F şi Mp sînt mărfuri la fel ca M' şi se raportează unul faţă de altul ca mărfuri. Acelaşi lucru este valabil şi pentru al doilea m din m — b — m. Prin urmare, în măsura în care M' = M (F + Mp), elementele sale de formare sînt mărfuri, şi el trebuie înlocuit în circulaţie prin mărfuri de acelaşi fel, aşa cum şi în m — b — m al doilea m trebuie înlocuit în circulaţie cu alte mărfuri de acelaşi fel.
În afară de aceasta, pe baza modului de producţie capitalist ca mod de producţie predominant, orice marfă trebuie să fie în mîna vînzătorului capital-marfă. Ea continuă să fie capital-marfă şi în mîna comerciantului, sau, dacă nu a fost încă, devine în mîna lui capital-marfă. Sau — cum e cazul, de pildă, cu articolele importate — ea trebuie să fie marfă care a înlocuit un capital-marfă iniţial, care deci i-a dat numai altă formă de existenţă.
Elementele-marfă F şi Mp, din care este format capitalul productiv P, nu mai au, ca forme de existenţă ale lui P, aceeaşi înfăţişare pe care au avut-o pe diferitele pieţe de mărfuri de pe care au fost achiziţionate. În prezent, ele sînt reunite şi numai aşa reunite pot funcţiona în calitate de capital productiv.
Faptul că numai în această formă a III-a M apare chiar în interiorul circuitului ca premisă a lui M se explică prin aceea că punctul de plecare al circuitului este capitalul sub formă de marfă. Circuitul se deschide prin transformarea lui M' (în măsura în care funcţionează ca valoare-capital, indiferent dacă aceasta este mărită prin adăugare de plusvaloare sau nu) în mărfurile care constituie elementele sale de producţie. Dar această transformare cuprinde întregul proces de circulaţie M — B — M (= F + Mp) şi reprezintă rezultatul acestuia. Aici M se află deci la ambele extremităţi, dar a doua extremitate, care îşi ia forma de M prin actul B — M din afară, din piaţa de mărfuri, nu este ultimul punct al circuitului, ci numai ultimul punct al primelor lui două stadii care cuprind procesul de circulaţie. Rezultatul lui este P, care începe apoi funcţia sa, procesul de producţie. Abia ca rezultat al acestuia şi nu ca rezultat al procesului de circulaţie apare M' ca încheiere a circuitului şi în aceeaşi formă ca punctul iniţial M'. Dimpotrivă, în B...B' şi în P...P, punctele finale B' şi P sînt rezultate nemijlocite ale procesului de circulaţie. Prin urmare, aici se presupune că numai la sfîrşitul circuitului într-un caz B' şi în al doilea caz P se află în alte mîini. Atîta timp cît circuitul se desfăşoară între punctele extreme, nici B într-un caz, nici P în celălalt, adică nici existenţa lui B ca bani şi altuia, nici existenţa lui P ca proces de producţie aflat în mîna altuia, nu apar ca o premisă a acestor circuite. Dimpotrivă, M'...M' presupune pe M (= F + Mp) ca mărfuri ale altora aflate în mîinile altora, ca mărfuri care, prin procesul de circulaţie introductiv, sînt atrase în circuit şi transformate în capital productiv, iar ca rezultat al funcţionării acestuia din urmă M' devine din nou forma finală a circuitului.
Dar tocmai pentru că circuitul M'...M' presupune, în limitele desfăşurării sale, alt capital industrial sub formă de M (= F + Mp) (iar Mp cuprinde diferite alte capitaluri, de pildă, în cazul nostru, maşini, cărbuni, lubrifianţi etc.), el însuşi pretinde să fie considerat nu numai o formă generală a circuitului, cu alte cuvinte o formă socială sub care poate fi considerat orice capital industrial individual (cu excepţia cazurilor cînd este investit pentru prima dată), deci nu numai o formă de mişcare comună tuturor capitalurilor industriale individuale, dar în acelaşi timp şi o formă de mişcare a sumei capitalurilor individuale, adică a capitalului total al clasei capitaliste, o mişcare în care mişcarea fiecărui capital industrial individual apare numai ca o mişcare parţială care se împleteşte cu mişcările altor capitaluri şi este determinată de ele. Cînd considerăm, de pildă, produsul-marfă total anual al unei ţări şi analizăm mişcarea prin care o parte din acest produs înlocuieşte capitalul productiv din toate întreprinderile individuale, în timp ce altă parte intră în consumul individual al diferitelor clase, atunci considerăm M'...M' ca formă de mişcare atît a capitalului social în ansamblul lui, cît şi a plusvalorii, respectiv a plusprodusului creat de acest capital. Capitalul social este egal cu suma capitalurilor individuale (inclusiv suma capitalurilor societăţilor pe acţiuni, respectiv suma capitalului statului, în măsura în care guvernele folosesc muncă salariată productivă în mine, la căi ferate etc., adică funcţionează în calitate de capitalişti industriali) şi mişcarea totală a capitalului social este egală cu suma algebrică a mişcărilor capitalurilor individuale. Acest fapt nu exclude nicidecum posibilitatea ca această mişcare să prezinte, ca mişcare a capitalului individual izolat, alte fenomene decît aceeaşi mişcare considerată ca o parte a mişcării totale a capitalului social, deci considerată în legătura ei cu mişcările celorlalte părţi ale acestuia din urmă. În acelaşi timp, acest fapt rezolvă probleme care e de presupus că sînt deja rezolvate atunci cînd se analizează circuitul unui capital individual izolat şi nu că rezultă din el.
M'...M' este singurul circuit în care valoarea-capital avansată iniţial nu constituie decît o parte a punctului iniţial care deschide mişcarea şi în care mişcarea se anunţă astfel de la început ca mişcare totală a capitalului industrial, atît a părţii din produs care înlocuieşte capitalul productiv, cît şi a părţii din produs care constituie plusprodusul şi care de obicei e cheltuită în parte ca venit, iar în parte trebuie să servească ca element al acumulării. În măsura în care cheltuirea de plusvaloare ca venit este inclusă în acest circuit, în aceeaşi măsură este inclus în el şi consumul individual. Dar acest consum mai este cuprins în circuit şi deoarece punctul de plecare M, marfă, există ca un obiect de întrebuinţare determinat; or, orice obiect produs în mod capitalist este capital-marfă, indiferent dacă prin forma sa de întrebuinţare este destinat consumului productiv, consumului individual sau amîndurora. B...B' nu arată decît latura valorii, valorificarea valorii-capital avansate ca scop al întregului proces; P...P (P') nu arată decît procesul de producţie a capitalului ca proces de reproducţie, mărimea capitalului productiv rămînînd aceeaşi sau sporind (acumularea); M'...M', care apare chiar la punctul său iniţial sub forma producţiei capitaliste de mărfuri, cuprinde de la început atît consumul productiv, cît şi consumul individual; consumul productiv şi valorificarea inclusă în el apar numai ca o latură a mişcării sale. În sfîrşit, întrucît M' poate exista într-o formă de întrebuinţare care nu mai poate intra în nici un proces de producţie, acest fapt indică din capul locului că diferitele părţi componente ale valorii lui M', exprimate în părţi ale produsului, trebuie să ocupe locuri diferite, după cum M'...M' are rolul de formă a mişcării capitalului social total sau de mişcare independentă a unui capital industrial individual. În toate particularităţile sale, acest circuit îşi depăşeşte propriile sale limite de circuit izolat al unui simplu capital individual.
În figura M'...M', mişcarea capitalului-marfă, adică a produsului total produs în mod capitalist, apare nu numai ca premisă a circuitului independent al capitalului individual, ci şi, la rîndul ei, ca fiind determinată de acesta. De aceea, pentru a înţelege particularităţile acestei figuri, nu mai e suficient să ne limităm la a arăta că metamorfozele M' — B' şi B — M sînt, pe de o parte, etape determinate funcţional în metamorfoza capitalului şi, pe de altă parte, verigi ale circulaţiei generale a mărfurilor. Se impune să lămurim felul cum se împletesc metamorfozele unui capital individual cu cele ale altor capitaluri individuale, precum şi cu acea parte a produsului total care este destinată consumului individual. De aceea, atunci cînd analizăm circuitul capitalului industrial individual, luăm drept bază în special primele două forme.
Circuitul M'...M' apare ca formă a capitalului individual izolat, de pildă în agricultură, unde calculul se face de la o recoltă la alta. În figura a II-a se porneşte de la însămînţare, în figura a III-a de la recoltă, sau, cum se exprimă fiziocraţii, în prima se porneşte de la avances *1, iar în ultima de la reprises *2. În figura a III-a, mişcarea valorii-capital apare din capul locului numai ca parte a mişcării masei generale a produselor, în timp ce în figurile I şi a II-a mişcarea lui M' nu constituie decît un moment în mişcarea unui capital izolat.
În figura a III-a, mărfurile aflate pe piaţă reprezintă premisa permanentă a procesului de producţie şi de reproducţie. Dacă ne fixăm deci atenţia asupra acestei figuri, toate elementele procesului de producţie par să provină din sfera circulaţiei mărfurilor şi să constea numai din mărfuri. Această concepţie unilaterală scapă din vedere elementele procesului de producţie independente de elementele mărfii.
Întrucît în M'...M' punctul de plecare îl formează produsul total (valoarea totală), rezultă aici că (abstracţie făcînd de comerţul exterior) reproducţia pe scară lărgită, productivitatea rămînînd de altfel neschimbată, nu poate avea loc decît dacă partea de plusprodus care urmează să fie capitalizată conţine deja elementele materiale ale capitalului productiv adiţional; că deci, în măsura în care producţia unui an serveşte drept premisă a producţiei anului următor sau în măsura în care această producţie poate avea loc în decursul unui an concomitent cu procesul reproducţiei simple, plusprodusul este produs imediat în forma care îi permite să funcţioneze în calitate de capital adiţional. Productivitatea sporită nu poate mări decît substanţa capitalului, fără a-i spori valoarea; prin aceasta ea creează însă material adiţional pentru valorificare.
M'...M' se află la baza „Tabloului economic“ al lui Quesnay, şi faptul că el a ales această formă şi nu forma P...P pentru a o opune lui B...B' (singura formă pe care a adoptat-o sistemul mercantilist) dovedeşte marele lui discernămînt.
*1. — avansări. — Nota trad.
*2. — încasări. — Nota trad.