|
Afrodita - zeiţa dragostei şi a
frumuseţii în mitologia greacă. - II
206
Ahile - potrivit legendei, cel mai curajos
dintre eroii greci care au luat parte la războiul
troian, unul dintre personajele principale din
„Iliada“ lui Homer; a fost rănit
mortal de o săgeată care i-a pătruns
în călcîi, singurul loc vulnerabil de pe
trupul său. - I 218, 219; II 203, 241
Agamemnon - în mitologia greacă căpetenia
oştilor greceşti în timpul războiului
troian; după întoarcerea din război a
fost omorît de soţia sa, Clitemnestra,
şi de Egist; eroul principal din tragedia cu
acelaşi nume de Eschil. - II 158, 203, 238,
241
Althea - în mitologia greacă fiica
regelui Thestios, mama lui Meleagros. - II 261
Amfitrion - rege legendar al Tirintului,
descendent din Perseu, şi soţ al
Alemenei. Atribuindu-i-se o fire generoasă,
Amfitrion a devenit simbol al ospitalităţii.
- I 137
Anaitis - numele grecesc al lui Anahit, zeiţa
apelor şi a fecundităţii în
mitologia persană. Cultul lui Anahit era larg
răspindit în Armenia, unde chipul ei se
contopea cu cel al zeiţelor fecundităţii
din Asia Mică. - II 206
Anteu - în mitologia greacă unul
dintre giganţi, fiul zeului mării,
Poseidon, şi al zeiţei pămîntului
Geea. Anteu era invincibil, deoarece ori de cîte
ori atingea pămîntul căpăta forţe
noi. A fost învins în cele din urmă de
Hercule, care, ţinîndu-l suspendat în aer,
l-a strîns pînă l-a înăbuşit. -
I 162
Apolo - în mitologia greacă şi
romană zeul soarelui şi al luminii,
protectorul artelor şi al celor ce preziceau
viitorul. - II 158, 159
Argonauţii - eroi din legendele greceşti
care au plecat în Thesalia, sub conducerea lui
Iason, plutind pe Corabia „Argo“. Ei au
ajuns pînă în Colhida (sudul Caucazului),
de unde au adus lîna de aur. Această legendă
străveche este legată de expansiunea
grecilor pe ţărmurile Mării Negre.
Ea a fost transpusă în versuri în secolul
al III-lea î.e.n. de Apollonios din Rhodos. - II
268
Ariadna - în mitologia greacă
fiica lui Minos, regele Cretei. Îndrăgostită de Teseu, i-ar fi înlesnit
acestuia ieşirea din Labirint cu ajutorul unui fir călăuzitor -
„firul Ariadnei“. - II 58
Atena (Pallas Atena) -
una dintre
principalele zeităţi din mitologia greacă;
zeiţa înţelepciunii, nebiruită în
războaie, protectoarea artelor frumoase,
ocrotitoare a oraşelor. - II 158, 159
Avraam - patriarh din Vechiul testament.
-
II 196
Avacum - profet din Vechiul testament.
- I 208
|
|
Bachus - în mitologia romană zeul
vinului şi al veseliei. - I 252
Bartolomeu - personaj din Noul testament.
-
I 138
Boreazii - în mitologia greacă fiii vîntului
de nord Boreu şi ai Orithyei, fiica lui
Erechteos, regele Atenei. - II 268
Bräsig
(unchiul Brasig) - personaj din romanul lui
Fritz Reuter [1810-1874] „Ut mine Stromtid“
- I 567
Brünhild (Brunhild) - eroină din
eposul popular german şi din „Cîntecul
Nibelungilor“, scris în germana medie de
sus; regină a Islandei, apoi soţia
regelui burgund Gunther. - II 217
|
|
Casandra - eroină din poemele
homerice, fiica lui Priam, regele Troiei, înzestrată
cu darul profeţiei; după înfrîngerea
Troiei a devenit sclava lui Agamemnon, unul din
personajele tragediei „Agamemnon“ a lui
Eschil. - II 203
Chloe - păstoriţa îndrăgostită
din romanul pastoral „Daphnis şi Chloe“
al scriitorului grec Longos (secolele II-III). -
II 216
Claudia - în Roma veche numele unei ginţi
patriciene. - II 253
Cleopatra - în mitologia greacă fiica
lui Boreu, zeul vîntului de nord. - II 268
Clitemnestra - în mitologia greacă soţia
lui Agamemnon, pe care l-a omorît după întoarcerea
sa din războiul troian; personaj din trilogia
„Orestia“ de Eschil. - II 158
|
|
Daphnis - păstorul îndrăgostit
din romanul idilic „Daphnis şi Chloe“
al scriitorului grec Longos (secolele II-III). -
II 216
David - personaj din Vechiul testament.
- I
141, 237
Don Carlos - fiul regelui Spaniei Filip al
II-lea (1545-1568), figură idealizată în
mai multe opere literare; a fost urmărit
pentru că s-a răzvrătit împotriva
tatălui său şi a murit în închisoare.
- I 453
|
|
Erinii - în mitologia greacă divinităţi
ale răzbunării, eroine ale tragediilor
lui Eschil „Hoeforele“ şi
„Eumenidele“ (partea a doua şi a treia
a trilogiei „Orestia“). - II 158, 159
Eris - personaj din mitologia greacă,
zeiţa discordiei. - I 265
Eteocle - în mitologia greacă fiul
regelui Oedip din Teba; a domnit la Teba împreună
cu fratele său Polinice; s-au omorît unul pe
altul în luptă corp la corp; Eschil a
preluat această legendă în tragedia sa
„Cei şapte contra Tebei“. - II 239
Etzel - erou al eposului popular german
şi al „Cîntecului Nibelungilor“; rege
al hunilor. - II 217
Eumeios - erou din „Odiseea“ lui
Homer, porcarul lui Odiseu, regele insulei Ithaca;
şi-a însoţit şi şi-a slujit
cu credinţă stăpînul în lungile
sale peregrinări. - II 241
|
|
Freyja - în mitologia scandinavă zeiţa
fecundităţii şi a dragostei, eroină
a „Vechii edda“, soţia fratelui ei,
zeul Freyr. - II 181
|
|
Ganimede - în mitologia greacă
adolescent de o rară frumuseţe, fiul lui
Tros, regele Troiei, şi al nimfei Callirrhoe.
A fost răpit de vulturul lui Zeus spre a
servi ca paharnic zeilor din Olimp. - II 205
George Dandin - personajul principal din
comedia lui Molière, „George Dandin“;
tipul de ţăran nerod şi bogat, căsătorit
cu o aristocrată ruinată, care-l înşală
în mod abil. - II 294
Gunther - erou al eposului popular german
şi al „Cîntecului Nibelungilor“; rege
al burgunzilor. - 217
Gutrun (Gudrun) - eroină a eposului
popular german şi a „Cîntecului lui
Gudrun“, epopee datînd din secolul al
XIII-lea, scrisă în germana medie de sus;
fiica lui Hettel, regele hegelingilor, şi a
Hildei de Irlanda; logodnica lui Herwig de
Zelanda; a fost răpită de Hartmut
normandul, care a ţinut-o prizonieră 12
ani pentru că a refuzat să se căsătorească
cu el; eliberată de Herwig, îi devine soţie.
- II 217
|
|
Hadubrand - fiul lui Hildebrand, eroul
principal al epopeii „Cîntecul despre
Hildebrand“. - II 267
Hartmut - erou al eposului popular german
şi al epopeii „Cîntecul lui Gudrun“;
fiul regelui normanzilor, unul dintre pretendenţii
la mîna lui Gudrun, respins de aceasta. - II
217
Hekateus (Hekataios) - în Grecia veche
numele unei fratrii. - II 238
Hefaistos - în mitologia greacă zeul
focului, protectorul fierarilor. - II 128
Hercule (Herakles) - cel mai de seamă
erou din mitologia greacă, renumit prin forţa
sa fizică şi prin faptele sale vitejeşti.
- II 268
Herwig - erou al eposului popular german
şi al epopeii „Cîntecul lui Gudrun“,
regele Zeelandei, pretendent la mîna lui Gudrun
şi mai tîrziu soţul ei. - II 217
Hetel (Hettel) - erou al eposului popular
german şi al epopeii „Cîntecul lui
Gudrun“, regele hegelingilor. - II 217
Hilda - eroină a eposului popular
german şi a epopeii „Cîntecul lui
Gudrun“; fiică a regelui Irlandei, soţia
lui Hettel, regină a hegelingilor. - II 217
Hildebrand - eroul principal al epopeii
eroice germane „Hildebrandslied“ („Cîntecul
despre Hildebrand“). - II 267
|
|
Iosif - personaj din Vechiul testament.
- I
169
Iosua (fiul lui Nun) - personaj din Vechiul
testament; potrivit legendei, a dărîmat
zidurile Ierihonului prin sunetele trîmbiţelor
sfinte şi prin strigătul de luptă
al luptătorilor săi. - I 461
|
|
Jonathan - poreclă dată
reprezentanţilor burgheziei americane. - II
96
Julia - în Roma veche numele unei ginţi
patriciene. - II 266
|
|
Kekrops - în mitologia greacă cel mai
vechi rege al Atenei căruia i s-au atribuit
unele realizări de ordin cultural. - II 243
Krapülinski
- personaj din poezia lui Heine „Doi
cavaleri“, nobil polonez care-şi risipeşte
banii - I 215
Kriemhild - eroină a eposului popular
german şi a „Cîntecului
Nibelungilor“, sora lui Gunther, regele
burgunzilor; logodnica iar apoi soţia lui
Siegfried; după ce acesta a fost ucis s-a căsătorit
cu Etzel, regele hunilor. - II 217
|
|
Loki - în mitologia scandinavă un
demon, zeul focului, erou al „Vechii edda“.
- II 181
|
|
Meleagros - în mitologia greacă fiul
lui Eneas, regele legendar al oraşului
Calydon, şi al Alteii, a ucis pe fraţii
mamei sale. - II 268
Mephisto - unul din personajele principale
ale tragediei „Faust“ de Goethe. - II 181
Moise - personaj din Vechiul testament;
profet şi legiuitor; i-a eliberat pe evrei
din robia egipteană. - I 175; II 157, 196
Moloh - zeul soarelui la fenicieni şi
cartaginezi, căruia i se aduceau jertfe omeneşti;
ulterior a devenit simbolul unei forţe feroce
care înghite tot ce-i stă în cale. - I 332
Mulios - personaj din „Odiseea“ lui
Homer. - II 241
|
|
Nestor - în mitologia greacă rege al
Pilosului, cel mai bătrîn basileu grec din
timpul războiului troian, renumit pentru înţelepciunea
şi elocinţa sa. - II 238
Niördhr - în mitologia scandinavă
zeul fecundităţii, erou al „Vechii
edda“. - II 238
|
|
Odiseu (Ulise) - eroul principal al
„Odiseii“ lui Homer, regele legendar al
Ithacăi; a comandat oştile greceşti în
războiul troian; s-a evidenţiat prin
curaj, şiretenie şi elocinţă.
- II 241
Oreste - în mitologia greacă fiul lui
Agamemnon şi al Clitemnestrei; s-a răzbunat
pe mama sa şi pe Egist, care l-au omorît pe
Agamemnon; erou al tragediilor lui Eschil
„Hoeforele“ şi „Eumenidele“
(partea a doua şi a treia a trilogiei
„Orestia“). - II 158, 159
Orfeu - cîntăreţ legendar grec,
care vrăjea totul cu cîntecul său. - I
159
|
|
Pavel - unul dintre cei doisprezece
apostoli din Noul testament. - I 207
Perseu - personaj din mitologia greacă,
fiul lui Zeus. - I 399
Phineus - în mitologia greacă profet
orb; instigat de a doua lui soţie, i-a orbit
pe fiii lui din prima căsătorie, cu
Cleopatra, fiica lui Boreu, faptă pentru care
a fost pedepsit de Zeus. - II 268
Polinice - fratele lui Eteocle, fiul
regelui Oedip al Tebei. - II 239
Posa, marchiz - personaj din drama lui
Schiller „Don Carlos“; un cavaler de la
curte, nobil şi liber-cugetător care a
încercat să influenţeze pe regele
despotic. - II 429
Prometeu - erou din mitologia greacă;
potrivit legendei, el i-a furat lui Zeus focul
pentru a-l aduce oamenilor; drept pedeapsă a
fost înlănţuit de o stîncă. - II
128
Putifar - personaj din Vechiul testament.
-
I 169
|
|
Romulus - fondatorul legendar şi
primul rege al Romei. - II 254, 259
|
|
Samuel - personaj din Vechiul testament,
profet şi ultimul judecător al
Israelului. - I 205, 234
Samson - erou biblic căruia i se
atribuie o forţă fizică şi un
curaj ieşite din comun. - I 163
Saul - personaj din Vechiul testament.
- I
141
Schlemihl, Peter - eroul povestirii
„Extraordinara poveste a lui Peter
Schlemihl“, scrisă de Adelbert von
Chamisso; Peter Schlemihl şi-a vîndut umbra
în schimbul unei pungi fermecate. - I 228
Schufterle şi Spiegelberg - personaje
din drama lui Schiller „Hoţii“; hoţi
şi ucigaşi lipsiţi de scrupule. - I
252
Shylock - personaj din comedia lui
Shakespeare „Neguţătorul din Veneţia“;
întruchiparea cămătarului nemilos. - I
456; II
33
Siegeband de Irlanda - erou al eposului
popular german şi al epopeii „Cîntecul lui
Gudrun“, rege al Irlandei. - II 217
Siegfried - erou al eposului popular german
şi al „Cîntecului Nibelungilor“.
- II
217
Siegfried de Morland - erou al eposului
popular german şi al „Cîntecului lui
Gudrun“, unul dintre pretendenţii la mîna
lui Gudrun, respins de aceasta. - II 217
|
|
Telamon - erou din mitologia greacă a
participat la războiul troian. - II 203
Telemac - erou din „Odiseea“ lui
Homer, fiul lui Ulise, regele Ithacăi, şi
al Penelopei. - II 203
Teucros - personaj din „Iliada“ lui
Homer. - II 203
Teseu - unul dintre cei mai mari eroi
legendari greci, căruia i se atribuie întemeierea
statului atenian. - II 243
Thestius - în mitologia greacă rege
legendar al Pleuronului. - II 267
Thetis - personaj din mitologia greacă,
nimfă, mama lui Ahile. - I 220
|
|
Ute din Norvegia - eroină a eposului
popular german şi a „Cîntecului lui
Gudrun“. - II 217
|
|
Zettel
Klaus [în engleză Nick Bottom] -
personaj din comedia lui Shakespeare „Visul
unei nopţi de vară“; Zettel, un
ţesător, l-a reprezentat pe leu. -
I 251
Zeus - în mitologia greacă zeul
zeilor. - II 241
|
|
|
|
Karl Marx, Friedrich Engels, Opere alese în două
volume, ediţia a 3-a, vol. 1, 1966, vol. 2, 1967, Editura Politică |
|
|
|
|