|
Scris: 17 octombrie 1893 |
Londra, 17 octombrie 1893
Multe mulţumiri pentru exemplarele din „Orepku“[N372], dintre care trei le-am trimis unor prieteni care ştiu să le aprecieze. Mă bucur că lucrarea stîrneşte mult interes, ba chiar senzaţie, ceea ce de fapt şi merită. Printre ruşii cu care m-am întîlnit, ea constituia principalul subiect de conversaţie. Abia ieri îmi scria unul din ei: у нас на Руси идёт спор о „судъбах капитализма“ в России[1*].
În revista berlineză „Sozial-Politisches Centralblatt“1) [N373], un oarecare domn P. v. Struve a publicat un lung articol despre cartea dv. Într-o privinţă sînt de acord cu el: şi eu cred că actuala fază capitalistă de dezvoltare a Rusiei este o consecinţă inevitabilă a condiţiilor istorice pe care le-a creat războiul Crimeii, a căii pe care în 1861 s-a realizat transformarea relaţiilor în agricultură şi a stagnării politice din Europa în general. El greşeşte însă profund cînd compară actuala situaţie din Rusia cu cea din Statele Unite, pentru a combate ceea ce numeşte el concepţia dv. pesimistă asupra viitorului. El susţine că urmările nefaste ale capitalismului modern în Rusia vor fi biruite tot atît de lesne ca şi în Statele Unite. Uită însă cu totul că Statele Unite au fost dintru început un stat modern, burghez; că au fost întemeiate de mic-burghezi şi ţărani care s-au refugiat aici ca să scape de feudalismul european şi să întemeieze o societate pur burgheză. În Rusia, dimpotrivă, avem o bază cu caracter comunist primitiv, o societate gentilică, care-şi are obîrşia încă în epoca premergătoare civilizaţiei şi care, cu toate că se destramă, mai constituie încă un fundament, un material pe care şi cu care acţionează şi operează revoluţia capitalistă (căci se petrece o adevărată revoluţie socială). În America există de peste un secol economie bănească, în timp ce în Rusia întîlnim aproape fără excepţie economia naturală. De aceea e de la sine înţeles că în Rusia revoluţia va trebui să fie mult mai violentă şi mai radicală şi să pricinuiască suferinţe infinit mai mari decît în America.
Cu toate acestea însă, mi se pare că dv. vedeţi lucrurile într-o lumină mai sumbră decît vă îndreptăţesc faptele. Fără îndoială că trecerea de la comunismul primitiv agrar la industrialism capitalist nu se poate realiza fără o puternică restratificare în sînul societăţii, fără dispariţia unor clase întregi şi transformarea lor în alte clase; cît despre suferinţele nemărginite, irosirea de vieţi omeneşti şi de forţe de producţie de care ea va fi în mod necesar însoţită, ne-am putut da seama, pe o scară mai redusă, în Europa de vest. Dar de aici şi pînă la ruinarea completă a unei naţiuni mari şi excepţional de dotate este o cale lungă. Chiar dacă rapida creştere a populaţiei cu care v-aţi obişnuit va fi încetinită, chiar dacă despăduririle neraţionale, însoţite de exproprierea помещики[2*]-lor şi a ţăranilor vor cauza o colosală risipă de forţe de producţie, — cu toate acestea pînă la urmă un popor de peste 100.000.000 îşi va crea o piaţă internă importantă pentru o considerabilă industrie mare; şi la dv., ca şi oriunde, lucrurile vor sfîrşi prin a intra pe făgaşul cel bun — desigur, în caz că în Europa de vest capitalismul va dăinui destul.
Dv. înşivă admiteţi „că după războiul Crimeii condiţiile sociale din Rusia n-au fost favorabile pentru dezvoltarea modului de producţie transmis de trecutul nostru istoric“. Eu aş merge mai departe şi aş spune că în Rusia ar fi fost tot atît de puţin posibil ca şi în orice altă parte ca din comunismul primitiv agrar să se dezvolte o formă superioară de orînduire socială, afară de cazul că această formă superioară ar fi existat deja într-o altă ţară, astfel încît aceasta să fi putut servi drept exemplu. Deoarece această formă superioară, oriunde ar deveni posibilă din punct de vedere istoric, este consecinţa necesară a modului de producţie capitalist şi a antagonismului social dualist generat de el, ea nu se putea dezvolta direct din obştea agricolă [agrarian commune], decît în cazul cînd ar fi imitat un exemplu deja existent. Dacă în 1860—1870 apusul Europei ar fi fost pregătit pentru o asemenea transformare, dacă această transformare ar fi fost începută atunci în Anglia, în Franţa etc., ruşii ar fi putut să arate, la rîndul lor, ce se putea face din obştea [commune] lor, care pe atunci era mai mult sau mai puţin intactă. Dar apusul a rămas pe loc, nu s-a încercat nici o transformare de acest gen, şi capitalismul s-a dezvoltat într-un ritm din ce în ce mai rapid. Deoarece Rusia n-avea altă alegere decît fie să dezvolte obştea pînă la o formă de producţie de care o despărţeau o serie întreagă de stadii istorice şi pentru care condiţiile nu erau coapte atunci nici măcar în apus — o sarcină evident imposibil de realizat —, fie să se dezvolte pe calea capitalismului, ce altceva îi rămînea decît această din urmă posibilitate?
Cît despre obşte, ea este posibilă numai atîta timp cît membrii ei se deosebesc doar în mică măsură unii de alţii în ceea ce priveşte bunăstarea. Îndată ce aceste deosebiri devin mari, îndată ce unii dintre membrii ei devin sclavii datornici ai membrilor mai bogaţi, ea nu mai poate dăinui. Кулаки şi мироеды[3*] din Atena dinainte de Solon au distrus ginta ateniană cu aceeaşi neîndurare cu care aceste elemente distrug obştea în ţara dv. Mă tem că această instituţie este sortită pieirii. Pe de altă parte însă, capitalismul oferă noi perspective şi noi speranţe. Priviţi numai ce-a făcut şi ce face capitalismul în apus. O naţiune mare ca a dv. supravieţuieşte oricărei crize. Nu există nici un mare rău istoric fără un progres istoric care să-l compenseze. Numai rnodus operandi[4*] s-a schimbat. Que les destinées s'accomplissent![5*].
Se tipăreşte după fotocopia textului original
Nota red. Editurii Politice
1). Anul III, nr. 1 din 1 octombrie 1893. (Nota lui Engels.)
[1*]. — la noi în Rusia se discută cu aprindere despre „soarta capitalismului în Rusia“. — Nota trad.
[2*]. — moşieri. — Nota trad.
[3*]. — Chiaburii şi lipitorile satelor. — Nota trad.
[4*]. — modul de a acţiona. — Nota trad.
[5*]. — să se împlinească destinul! — Nota trad.
[N372]. Este vorba de cartea lui Danielson publicată sub pseudonimul (Nikolai-on). („Aspecte ale economiei noastre de după reformă“) (din 1861), Petersburg, 1893. — Nota red. Editurii Politice (nota 372, vol. 2)
[N373]. „Sozial-Politisches Centralblatt“ — publicaţie săptămînală de orientare social-reformistă, care a apărut la Berlin între 1892 şi 1895. — Nota red. Editurii Politice (nota 373, vol. 2)