Cartea românească nu se mai citeşte. Scriitorul care desface două sau trei mii de exemplare trebuie să se declare pe deplin satisfăcut.
Fac o excepţie trei sau patru scriitori, din diferite cauze. Este o dovadă în plus că burghezimea, cuprinsă de panică, se preocupă de altceva şi apropierea de artă sau alte incursiuni în domeniul spiritual n-o mai interesează...
Se ridică în schimb o nouă lume de cititori: muncitorimea proletară. Lumea care, desconsiderată pînă acum, stîlcită şi suptă, caută proiecţia vieţii şi-a luminii - în cărţi.
Sînt poate cei mai sinceri şi autentici cititori. Exemplu: minunata carte a lui Gladkov - Cimentul, a atins tirajul de 15.000 de volume. Această carte a pătruns în fabrici, a ajuns adevărata evanghelie a proletariatului.
Deci 15.000 de muncitori au citit pe Gladkov, însă fără îndoială că nu cifra vînzării poate să specifice numărul cititorilor, ci mai întotdeauna, în lumea săracă, o carte cumpărată se împrumută - şi ea se strecoară prin alte zeci de mîini.
O dovadă sigură că muncitorimea închingată pînă la ţipăt, conştientă şi dornică de eliberare - se îndreaptă către cartea care-i arată drumul şi-i luminează viaţa cea nouă care va veni.
Şi iată cum cartea şi forţa fierb laolaltă tăcute, opuse ca pîrghii, înfrăţite cu scop de triumf.
Noi cei tineri şi puţini, care am înţeles rostul acesta deplin, vom face ca aici, în această pagină, muncitorimea să-şi poată găsi cristalizate gîndurile care-o frămîntă, popas de reîmprospătare a nădejdilor.
Vom lansa în curînd biblioteca de literatură proletariană: Bluze albastre, care va fi pentru muncitorime, pîinea caldă pe care o aşteaptă de multă vreme.
Astfel, în orele de odihnă, muncitorul va putea să-şi scoată din buzunarul bluzei albastre cartea noastră mică, pe care i-o vom trimete în fiecare lună.
Va găsi în ea explicaţia vieţii adevărate şi străină lui astăzi, lumea în prefacere vie şi care se scutură din temelie pentru o alta nouă şi definitivă.
"Bluzele albastre" vor cresta adînc un început de muncă.
Facla, XI, nr. 442, 15 februarie 1932