1. (În accepţia curentă, consacrată de V.I. Lenin) Ansamblul ideilor şi concepţiilor care reflectă, într-o formă mai mult sau mai puţin sistematizată, interesele şi aspiraţiile membrilor unei clase sau ale unei pături sociale, determinate de condiţiile obiective ale existenţei acestora, şi care serveşte la justificarea, la consolidarea sau la schimbarea relaţiilor sociale, în menţinerea sau crearea cărora clasa respectivă este interesată.

Din ideologie fac parte ideile politice, juridice, morale, religioase, artistice, filozofice etc. În această ipostază, ideologia este o parte a conştiinţei sociale; în societatea împărţită în clase, ea are un caracter de clasă. Sfera ideologiei este mai îngustă decît aceea a conştiinţei sociale, care cuprinde şi elemente fără caracter de clasă (ideile cu care operează ştiinţele naturii, diverse discipline cu caracter formal şi experimental), precum şi elemente nesistematizate (care intră în sfera cunoaşterii comune şi a psihologiei colective a oamenilor). 

Ideologia dominantă într-o societate dată este aceea a clasei dominante sau conducătoare deoarece, posedînd mijloacele producţiei materiale, aceasta dispune şi de mijloacele producţiei şi difuziunii spirituale şi deci de posibilitatea de a impune celorlalte clase ideile sale. Reflectînd baza economică a societăţii, ideologia intră în componenţa suprastructurii, care are o sferă mai largă, incluzînd, pe lîngă idei, şi instituţii. Ca parte componentă a suprastructurii, ideologia are o independenţă relativă faţă de baza economică de care a fost generată. Ideologia exercită o influenţă asupra altor laturi ale vieţii sociale, printre care şi asupra bazei care a generat-o. Ea accelerează sau frînează dezvoltarea socială, în funcţie de rolul progresist sau reacţionar pe care îl are, într-o epocă istorică dată, clasa căreia îi aparţine. 

Valoarea cognitivă şi eficienţa unei ideologii depind de reflectarea gradual adecvată a existenţei sociale, a contradicţiilor obiective ale acesteia şi de influenţa pe care ea o cîştigă datorită acestui fapt: „Teoria devine o forţă materială de îndată ce cuprinde masele“ (K. Marx). Dealtfel, orice ideologie este menită să servească, în ultimă instanţă, cerinţelor acţiunii sociale în general, ale acţiunii politice în special. Lupta ideologică este, alături de cea politică şi economică, una dintre formele luptei dintre clase şi grupuri sociale, exprimînd opoziţiile sau deosebirile de interese ale acestora şi mai ales caracterul ireconciliabil al intereselor fundamentale ale claselor antagoniste. 

2. (În accepţia iniţială dată de Marx şi Engels) Conştiinţa falsă, mistificată, alienată, reflectare iluzorie, „răsturnată cu capul în jos“, a raporturilor oamenilor cu natura, precum şi a raporturilor dintre oameni, condiţionată de limitele de clasă şi istorice ale unei epoci. Prin critica ideologiei sau critică ideologică, concepţia lui Marx pune în evidenţă elementele de cunoaştere adecvată cuprinse într-o construcţie ideologică în care acestea se împletesc cu elemente de cunoaştere inadecvată.