În august 1844, Engels, în drum spre Germania, se întîlneşte la Paris cu Marx. Acum începe prietenia dintre ei, care, după cum scria
Lenin, „întrece cele mai mişcătoare legende ale anticilor despre prietenia dintre oameni“. Rodul teoretic al întîlnirii lor a fost lucrarea comună
Sfînta familie. În 1845 Engels publică
Situaţia clasei muncitoare din Anglia,
iar între 1845-1846 elaborează împreună cu Marx, care se afla expulzat la Bruxelles,
Ideologia germană.
Între 1845 şi 1847, Engels desfăşoară o
intensă activitate teoretică şi politică. El intră în legătură cu organizaţia
Liga celor drepţi, transformată în 1847 în
Liga comuniştilor. Una dintre lucrările principale ale acestei perioade este
Principiile comunismului, lucrare pregătitoare a
celebrului Manifest
al Partidului Comunist, document programatic al
marxismului, scris de Marx şi
Engels
la solicitarea Congresului al II-lea de la Londra al
Ligii Comuniştilor.
După izbucnirea
revoluţiei din februarie 1848 în Franţa, Engels îl
urmează la Paris pe Marx, care fusese expulzat din Bruxelles de guvernul belgian. În
aprilie 1848, la izbucnirea revoluţiei din Germania, Marx şi Engels pleacă la Köln,
unde înfiinţează, în iunie, Noua gazetă renană,
în paginile căreia apără programul revoluţionar: unificarea Germaniei într-o republică democrată
unică. Anii 1848-1849 sînt ani de prigoană, în care Engels este în repetate rînduri arestat şi expulzat. În mai 1849, Engels ia parte,
luptînd pe baricade, la insurecţia armată a poporului în
Germania; după reprimarea insurecţiei, trece cu ultimele unităţi
ale armatei revoluţionare pe teritoriul elveţian. La insistenţa lui Marx, pleacă la Londra.
În 1850 scrie Războiul ţărănesc
german. În studiul Revoluţie şi contrarevoluţie în
Germania, scris împreună cu Marx, făcînd bilanţul perioadei revoluţionare anterioare, acordă o atenţie deosebită problemelor insurecţiei armate.
În noiembrie 1850, Engels se mută la Manchester, unde începe să lucreze la o casă de comerţ pentru a avea posibilitatea să dea un sprijin material lui Marx, care în
perioada 1850-1870, în condițiile materiale extrem de grele ale vieţii în emigraţie, desfăşura o muncă
intensă pentru elaborarea operei sale principale,
Capitalul.
În timpul cît stă la Manchester, Engels scrie un mare număr de lucrări consacrate relaţiilor internaţionale, problemelor economice şi militare.
Va locui aici pînă în 1870, întreţinînd tot timpul cu
Marx o corespondenţă aproape zilnică, în care
discută împreună cele mai diverse probleme de teorie, de politică
şi de tactică a mişcării muncitoreşti. În toamna anului 1870, Engels
se mută de la Manchester la Londra. La sosirea la Londra
este cooptat în Consiliul general al Internaţionalei I.
Din articolele lui Engels împotriva lui Dühring, publicate în
1877-1878, este alcătuită mai tîrziu celebra sa
lucrare Anti-Dühring. În această carte, Engels expune cele trei părţi constitutive ale marxismului: filozofia marxistă, economia politică marxistă şi teoria socialismului ştiinţific. În
acelaşi timp, Engels studiază dezvoltarea ştiinţelor naturii, ale căror descoperiri contribuiau la fundamentarea şi la dezvoltarea concepţiei materialist-dialectice despre lume;
rezultatele acestui studiu se concretizează în lucrarea
Dialectica
naturii, elaborată între 1873 şi 1886 şi publicată postum în 1925.
După moartea lui Marx (1883), Engels se consacră punerii la punct şi publicării volumelor al II-lea şi al III-lea ale
Capitalului, pe care Marx nu reuşise să le termine în timpul vieţii. În 1885 Engels
publică volumul al II-lea, iar în 1894 volumul al
III-lea al Capitalului. Aceleiaşi perioade îi aparţin lucrările
Originea familiei, a proprietăţii private şi a
statului (1884), precum şi Ludwig Feuerbach şi sfîrşitul filozofiei clasice
germane (1886), în care arată, într-o formă populară, apariţia şi dezvoltarea filozofiei
marxiste, raportul dintre aceasta şi filozofia
anterioară şi face o expunere a tezelor fundamentale ale materialismului dialectic şi
ale materialismului istoric.
Engels a întreţinut o bogată corespondenţă cu partidele socialiste din întreaga
lume. O lucrare importantă, îndreptată împotriva oportunismului, este
Contribuţii la critica proiectului de program social-democrat din
1891. În ultima perioadă a vieţii sale, după 1890, Engels dezvoltă, în scrisorile adresate diverşilor militanţi marxişti, tezele materialismului istoric, subliniind rolul luptei politice şi al ideilor în dezvoltarea societăţii.
Moare la 5 august 1895, la Londra.
Engels a fost un gînditor şi un savant: filozof, economist, istoric, cunoscător al ştiinţelor naturii şi al artei militare, literat, lingvist. A îmbinat activitatea de
îndrumare a mişcării muncitoreşti internaţionale
revoluţionare cu o bogată operă ştiinţifică, în care a generalizat experienţa social-istorică, experienţa mişcării muncitoreşti,
precum şi realizările cele mai însemnate ale ştiinţelor naturii.
|