Diviziunea
socială a muncii
1. Proces istoric obiectiv de desprindere a diferitelor categorii de
muncă din ansamblul muncii sociale şi al statornicirii acestora ca activităţi
separate, specializate.
În istoria societăţii omeneşti, cea mai simplă
diviziune a muncii, proprie
comunei
primitive, a constituit-o diviziunea naturală a
muncii, „întemeiată pe deosebirile de sex şi
vîrstă, adică pe o bază pur fiziologică“
(Karl Marx).
În perioada destrămării comunei primitive, dezvoltarea
forţelor de producţie a determinat apariţia
diviziunii sociale a muncii, caracterizată,
în special, prin faptul că se bazează pe criterii social-economice şi în cadrul
căreia producătorii desfăşoară activităţi de producţie
diferite.
Prima mare diviziune
socială a muncii a constat în separarea triburilor de păstori din ansamblul
celorlalte triburi, iar cea de-a doua mare
diviziune a constituit-o desprinderea meseriilor de agricultură. Lărgirea producţiei
de mărfuri şi a pieţei a dus la cea de-a treia mare
diviziune
socială a muncii şi anume desprinderea negustorilor, care se ocupau exclusiv cu schimbul.
Evoluţia diviziunii muncii a fost însoţită de apariţia şi consolidarea
proprietăţii private asupra
mijloacelor de producţie, a accentuat
diferenţierea socială, a dus la apariţia
claselor
sociale, la instituţionalizarea în societate a funcţiei
politice, la apariţia
statului. Totodată, ea a generat separarea şi opoziţia,
adîncite de-a lungul istoriei, dintre oraş şi sat, dintre munca fizică şi
munca intelectuală.
2. Concept al
materialismului istoric care ajută la explicarea
succesiunii modurilor de producţie,
a marilor schimbări economice, social-politice,
ideologice şi spirituale intervenite în istoria
societăţii.
Fiecare nouă treaptă de dezvoltare a forţelor de
producţie a generat o diviziune a muncii superioară, mai complexă,
determinînd dinamica transformării relaţiilor de
producţie care constituie, la
rîndul lor, cadrul social-economic de manifestare a acesteia.
Diviziunea
socială a muncii reprezintă una dintre principalele forme în care îşi găseşte
expresie procesul de socializare a producţiei şi a muncii.
|