Materialism,
orientare fundamentală în
filozofie, care, în opoziţie cu idealismul,
consideră materia, existenţa, ca factor primordial, iar
conştiinţa, gîndirea, ideile, ca factor secund, derivat.
Materialismul afirmă că lumea este prin natura ei materială, că ea constituie o realitate obiectivă, independentă de conştiinţa omului, că procesele din univers se desfăşoară potrivit legilor obiective. Privind conştiinţa, gîndirea, ca o însuşire a materiei, iar ideile ca un produs şi, totodată, ca o reflectare a lumii materiale, materialismul afirmă cognoscibilitatea lumii.
Putem deosebi un materialism spontan (sau realism naiv), care constă în convingerea proprie tuturor oamenilor şi izvorîtă din însăşi practica vieţii de toate zilele, despre existenţa obiectivă a realităţii înconjurătoare şi un
materialism filozofic, care presupune şi o elaborare raţională sistematică, o generalizare a convingerilor materialiste spontane.
Prin însăşi esenţa sa, materialismul este legat de ştiinţă.
Materialismul s-a dezvoltat de-a lungul istoriei culturii în interacţiune cu ştiinţele; filozofia materialistă a generalizat rezultatele ştiinţelor şi, la rîndul ei, a favorizat, prin rezolvarea problemelor teoretice şi metodologice fundamentale, ridicate de dezvoltarea ştiinţelor, progresul acestora.
|
