În perioada în care a făcut parte din mişcarea socialistă (ultimele două decenii ale sec. 19), a participat la editarea revistelor teoretice Contemporanul, Revista socială şi Critica socială. A contribuit la răspîndirea teoriilor ştiinţifice din domeniul ştiinţelor naturii, la combaterea obscurantismului şi a misticismului, profesînd o filozofie materialistă ateistă. 

Traducător al unor lucrări ale clasicilor socialismului ştiinţific (Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului, traducere integrală), a evidenţiat valoarea filozofică a marxismului ca sinteză a materialismului şi dialecticii şi în special ca interpretare ştiinţifică a dezvoltării istorico-sociale, relevînd totodată însemnătatea sa metodologică. În viaţa politică, Nădejde s-a situat pe poziţii reformiste.