Formaţiune socială
(orînduire economico-socială), categorie a
materialismului istoric care desemnează o treaptă distinctă a
societăţii în evoluţia ei istorică ascendentă;
formaţiunea socială alcătuieşte un sistem dinamic de relaţii şi procese materiale şi spirituale, în cadrul căruia locul central, determinant, îl ocupă
relaţiile de producţie, generate de un anumit nivel al
forţelor de producţie şi determinînd, la rîndul lor, o anumită
suprastructură.
Istoria cunoaşte diverse
formaţiuni sociale, ca de pildă:
comuna primitivă,
sclavagismul, modul de producţie asiatic
(tributal), feudalismul, capitalismul,
socialismul.
Trecerea progresivă de la o
formaţiune socială la alta se face în virtutea legii generale obiective a concordanţei relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie.
În cadrul fiecărei formaţiuni sociale acţionează, alături de legile comune tuturor formaţiunilor, legi specifice, care exprimă particularităţile relaţiilor de producţie dominante în societatea dată.
În societăţile bazate pe clase antagoniste, înlocuirea unei
formaţiuni sociale cu alta nouă, superioară, se înfăptuieşte prin
revoluţie socială.
|