Revoluţie socială, acţiune socială de mare anvergură avînd ca obiect transformarea calitativă radicală a
societăţii, prin care se realizează trecerea de la o
formaţiune socială inferioară la alta superioară.
„Revoluţiile sînt locomotivele istoriei“
(Karl Marx). Revoluţia socială este un fenomen
care decurge din dezvoltarea condiţiilor materiale ale vieţii sociale, din acţiunea legii concordanţei
relaţiilor de producţie cu caracterul
forţelor de producţie.
Revoluţia socială provoacă transformări calitative, de esenţă, în toate domeniile vieţii sociale: economic,
politic, ideologic, în structura de
clasă şi comunitară a societăţii, la toate nivelele organizaţionale ale vieţii sociale.
Baza economică obiectivă a revoluţiei socială o
constituie neconcordanţa care apare, pe o anumită treaptă a dezvoltării societăţii, între forţele de producţie şi relaţiile
de producţie existente. Această neconcordanţă
se reflectă pe plan social în conflictul dintre principalele clase antagoniste ale orînduirii respective.
Revoluţiile sociale se deosebesc după tipul lor. Tipul
de revoluţie este determinat de contradicţiile şi
de problemele sociale pe care le rezolvă, de tipul relaţiilor de producţie noi pe care le instaurează, de forţele motrice
care o înfăptuiesc.
- Revoluţia burgheză este tipul de
revoluţia socială care constă în înlocuirea puterii de
stat a feudalilor
cu cea a burgheziei, în desfiinţarea
relaţiilor de producţie feudale şi în
generalizarea relaţiilor de producţie capitaliste, în constituirea şi răspîndirea
ideologiei şi culturii burgheze. Cele mai cunoscute revoluţii burgheze au fost
cele din Ţările de Jos (1566 - 1609), Anglia (1642
- 1649) şi Franţa (1789 - 1794).
- Revoluţia de eliberare naţională
din colonii şi ţările dependente urmăreşte
înlăturarea dominaţiei colonialiste a imperialismului, instaurarea unei
puteri de stat independente, realizarea unor transformări economice şi
sociale cu caracter antifeudal.
- Revoluţia socialistă este
tipul superior de revoluţie socială care constă în înlocuirea puterii de stat a claselor
exploatatoare, cu puterea de stat a clasei
muncitoare, prin crearea relaţiilor de producţie socialiste, prin
construirea,
pe această bază, a unei noi suprastructuri.
Revoluţia socialistă este un
fenomen determinat de conflictul dintre caracterul tot mai social
al forţelor de producţie şi proprietatea tot mai accentuat
privat-capitalistă asupra mijloacelor de
producţie, de
ansamblul contradicţiilor de clasă economice şi politice
proprii capitalismului; ea desfiinţează
exploatarea umană şi marchează începutul trecerii
de la societatea capitalistă la cea
socialistă, de Ia
socitatea scindată în clase la societatea fără
clase. Cea mai importantă revoluţie socialistă
este Revoluţia din Octombrie din Rusia (1917).
|