Formele conştiinţei
sociale, termen care denumeşte generic diferite formaţiuni spirituale, diverse domenii care alcătuiesc
conştiinţa socială, respectiv: conştiinţa politică, conştiinţa juridică, conştiinţa morală, arta, ştiinţa, religia,
filozofia.
Formele conştiinţei
sociale sīnt ansambluri relativ distincte de reprezentări, idei, concepţii care se deosebesc
īntre ele mai ales prin obiectul specific reflectat cu precădere de ele (adică prin faptul că reflectă īn mod direct zone sau
domenii relativ diferite din ansamblul realităţii). Totodată, unele din
formele conştiinţei
sociale se deosebesc īntre ele nu atīt prin obiectul
reflectat, adesea parţial comun, cīt prin modalitatea specifică, mai mult sau mai puţin diferită, īn care se realizează şi prin care se cristalizează reflectarea (concepte ştiinţifice, programe şi norme
politice, imagini artistice şi opere de artă, principii şi dogme religioase, norme morale, de drept, reprezentări ale simţului comun etc.).
Prin urmare, concomitent cu caracterul relativ distinct al
formelor conştiinţei
sociale, trebuie să se ţină seama şi de comunitatea lor mai mare sau mai
restrīnsă de obiect şi de mijloace ale reflectării, de īntrepătrunderea lor īn ansamblul conştiinţei sociale. Deşi conştiinţa socială
se află „īn cadrul anumitor forme comune, forme de conştiinţă“
(Marx) care sīnt componente comune ale conştiinţei unor
clase sau grupuri sociale diferite, ea se disociază īn conţinuturi
ideologice opuse. Aceeaşi problematică solicită īn mod general conştiinţa socială īntr-o epocă istorică dată, dar răspunsurile pe care aceasta le dă poartă amprenta intereselor şi năzuinţelor unor clase sau grupuri sociale diferite.
Īn cadrul fiecăreia dintre
formele conştiinţei
sociale se disting cele două nivele: al conştiinţei
comune şi al conştiinţei sistematizate, al
psihologiei colective şi al ideologiei. Constituirea
formelor conştiinţei
sociale se datorează dezvoltării şi diversificării
crescīnde a existenţei
sociale, complicării diviziunii sociale a
muncii, a nevoilor sociale şi, īn mod corespunzător, a formelor activităţii social-istorice a oamenilor. Existenţa socială determină, īn ultimă instanţă, prin
relaţiile de producţie dominante, caracterul, structura, dezvoltarea şi funcţionalitatea conştiinţei sociale.
Afirmīnd primordialitatea existenţei sociale īn raport cu conştiinţa socială,
materialismul istoric subliniază, de asemenea, independenţa relativă a conştiinţei sociale faţă de existenţa socială şi existenţa unor modalităţi specifice de dezvoltare şi schimbare, proprii diferitelor forme ale conştiinţei sociale. Totodată, alături de discontinuitatea provocată de schimbările din existenţa socială, īn dezvoltarea diferitelor forme ale conştiinţei sociale există o continuitate, fiecare dintre ele folosind şi prelucrīnd un material ideatic şi un sistem de valori moştenit din trecut.
Īn opoziţie cu materialismul
„economic“, materialismul istoric subliniază rolul activ al
formelor conştiinţei sociale īn dezvoltarea societăţii, rol realizat prin intermediul diferitelor laturi ale practicii sociale de care sīnt condiţionate şi prin care se obiectivează diversele forme de conştiinţă.
Existenţa formelor conştiinţei sociale ca formaţiuni spirituale relativ distincte şi īnţelegerea deosebirilor de conţinut şi de formă īntre ele constituie un punct esenţial de plecare īn aprofundarea cercetărilor din domeniile ştiinţelor sociale, īn diversificarea
educaţiei pentru cultivarea şi dezvoltarea conştiinţei.
|