Formele conştiinţei sociale sînt ansambluri relativ distincte de reprezentări, idei, concepţii care se deosebesc între ele mai ales prin obiectul specific reflectat cu precădere de ele (adică prin faptul că reflectă în mod direct zone sau domenii relativ diferite din ansamblul realităţii). Totodată, unele din formele conştiinţei sociale se deosebesc între ele nu atît prin obiectul reflectat, adesea parţial comun, cît prin modalitatea specifică, mai mult sau mai puţin diferită, în care se realizează şi prin care se cristalizează reflectarea (concepte ştiinţifice, programe şi norme politice, imagini artistice şi opere de artă, principii şi dogme religioase, norme morale, de drept, reprezentări ale simţului comun etc.). 

Prin urmare, concomitent cu caracterul relativ distinct al formelor conştiinţei sociale, trebuie să se ţină seama şi de comunitatea lor mai mare sau mai restrînsă de obiect şi de mijloace ale reflectării, de întrepătrunderea lor în ansamblul conştiinţei sociale. Deşi conştiinţa socială se află „în cadrul anumitor forme comune, forme de conştiinţă“ (Marx) care sînt componente comune ale conştiinţei unor clase sau grupuri sociale diferite, ea se disociază în conţinuturi ideologice opuse. Aceeaşi problematică solicită în mod general conştiinţa socială într-o epocă istorică dată, dar răspunsurile pe care aceasta le dă poartă amprenta intereselor şi năzuinţelor unor clase sau grupuri sociale diferite. 

În cadrul fiecăreia dintre formele conştiinţei sociale se disting cele două nivele: al conştiinţei comune şi al conştiinţei sistematizate, al psihologiei colective şi al ideologiei. Constituirea formelor conştiinţei sociale se datorează dezvoltării şi diversificării crescînde a existenţei sociale, complicării diviziunii sociale a muncii, a nevoilor sociale şi, în mod corespunzător, a formelor activităţii social-istorice a oamenilor. Existenţa socială determină, în ultimă instanţă, prin relaţiile de producţie dominante, caracterul, structura, dezvoltarea şi funcţionalitatea conştiinţei sociale.

Afirmînd primordialitatea existenţei sociale în raport cu conştiinţa socială, materialismul istoric subliniază, de asemenea, independenţa relativă a conştiinţei sociale faţă de existenţa socială şi existenţa unor modalităţi specifice de dezvoltare şi schimbare, proprii diferitelor forme ale conştiinţei sociale. Totodată, alături de discontinuitatea provocată de schimbările din existenţa socială, în dezvoltarea diferitelor forme ale conştiinţei sociale există o continuitate, fiecare dintre ele folosind şi prelucrînd un material ideatic şi un sistem de valori moştenit din trecut. În opoziţie cu materialismul „economic“, materialismul istoric subliniază rolul activ al formelor conştiinţei sociale în dezvoltarea societăţii, rol realizat prin intermediul diferitelor laturi ale practicii sociale de care sînt condiţionate şi prin care se obiectivează diversele forme de conştiinţă. 

Existenţa formelor conştiinţei sociale ca formaţiuni spirituale relativ distincte şi înţelegerea deosebirilor de conţinut şi de formă între ele constituie un punct esenţial de plecare în aprofundarea cercetărilor din domeniile ştiinţelor sociale, în diversificarea educaţiei pentru cultivarea şi dezvoltarea conştiinţei.