Gheorghi Valentinovici
Plehanov (29 noiembrie [11 decembrie]
1856 - 17 [30] mai 1918, Terioki), revoluţionar şi teoretician
marxist rus.
Adept al narodnicismului la īnceputurile activităţii sale,
Plehanov a aderat la concepţia lui Marx curīnd după emigrarea sa īn Elveţia (1880), afirmīndu-se prin opere ca:
Socialismul şi lupta politică (1883),
Cu privire la dezvoltarea concepţiei moniste a
istoriei (1895, trad. rom. 1951), Rolul personalităţii īn
istorie (1898, trad. rom. 1945) etc.
A analizat materialismul francez din sec. 18, concepţiile istoricilor francezi din perioada Restauraţiei,
iluminismul, dialectica idealistă a lui Hegel,
demonstrīnd locul deosebit şi rolul revoluţionar al teoriei lui Marx īn istoria
gīndirii omeneşti. A adus contribuţii importante īndeosebi īn problema corelaţiei complexe a formelor ideologice, a rolului istoric al maselor şi personalităţii şi a rolului ideilor īn dezvoltarea socială.
Prin lucrările
sale de estetică, istorie şi critică
literară (Scrisori fără adresă,
1899-1900; Arta şi viaţa socială, 1912
etc.), a dezvoltat concepţia lui Marx despre artă şi literatură,
accentuīnd, pe baza cunoştinţelor antropologice contemporane lui, rolul muncii
sociale īn apariţia artei. Īn limba romānă au apărut
Opere filozofice alese (1958).
|