„Teze despre
Feuerbach“, schiţă prealabilă a lui
Karl Marx pentru o critică a
filozofiei lui Ludwig
Feuerbach, scrisă în primăvara anului 1845 sub forma a 11 teze şi publicată pentru prima oară de
Friedrich Engels în 1888.
Tezele expun succint limitele
materialismului premarxist, în general, ale materialismului lui Feuerbach, în special, şi trasează căile dezvoltării filozofiei materialiste. Criticînd caracterul contemplativ al vechiului materialism, Marx subliniază necesitatea includerii categoriei
practicii în teoria cunoaşterii şi în
concepţia despre om, în general, a dezvoltării pe baze materialiste a ideii
rolului activ al subiectului.
Marx arată aici însemnătatea principială a
relaţiilor sociale în definirea conceptului de om: esenţa umană nu este ceva abstract imuabil,
inerent „individului izolat“ membru al unei specii biologice, ci „ansamblul relaţiilor sociale“, concrete, istoriceşte determinate. Sarcina filozofiei este de a face
„critica acestei esenţe reale“, a relaţiilor sociale, şi implicit de a nu se limita la
„interpretarea“ lumii existente, ci de a o
„schimba“ (teza 11).
|
|
"Filozofii n-au făcut decît să
interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o
schimba." |
|
|
|